- Codul de etica al U.B
- Codul drepturilor si obligatiilor studentului U.B
- Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011
- Regulament privind activitatea profesionala a studentiilor- 2022
- NORME PRIVIND RESPECTAREA VALORILOR ŞI A PRINCIPIILOR ETICE
- Rezultatele cercetărilor întreprinse de membrii Universităţii nu trebuie modificate, ascunse ori negate, nici chiar atunci când ele lezează unele ideologii şi credinţe, provocând reacţii adverse şi presiuni din partea reprezentanţilor acestora.
- Datoria morală a obiectivităţii ştiinţifice îi obligă pe membrii Universităţii să respingă ideea „fabricării" sau denaturării rezultatelor cercetării, chiar dacă aceasta le-ar fi sugerată de finanţatorii direcţi reprezentaţi prin puterea de stat sau diverse structuri private.
- Libertatea academică nu trebuie folosită, însă, drept argument pentru respingerea criticilor ştiinţifice şi etice, îndreptăţite şi necesare în evoluţia activităţilor de cercetare ale oricărei ramuri de ştiinţă.
- În spaţiul intelectual laic, care este Universitatea din Bucureşti, nimeni nu are dreptul să impună altora, sub nici o formă, credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, care pot constitui doar probleme private ale fiecăruia dintre membrii instituţiei.
- Universitatea din Bucureşti protejează dreptul la confidenţialitate al membrilor săi (studenţi, profesori, personal tehnic etc), în toate problemele ce ţin de viaţa lor privată, furnizând informaţii referitoate la aceasta, doar cu aprobarea decanatului şi a rectoratului şi numai când cererile sunt îndreptăţite.
- Pentru ca autonomia personală să fie reală, Universitatea pune la dispoziţia publicului larg şi a membrilor comunităţii academice proprii toate informaţiile importante privind programele de studii şi de cercetare, structura instituţiei, standardele universitare, concursurile de admitere, competiţiile de obţinere a grant-urilor, concursurile de ocupare a posturilor vacante, corpul profesoral, baza materială, serviciile sociale etc.
- Informaţiile specifice, menţionate la aliniatul a., se publică în timp util, sub diverse forme, incluzând şi paginile web ale Universităţii.
- Discriminarea sau tratarea inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa, etnia, religia, convingerile politice etc, aduce atingeri inacceptabile drepturilor acestora şi perturbă grav egalitatea de şanse, motive pentru care este interzisă, indiferent de formele în care se manifestă.
- Principiul dreptăţii şi echităţii presupune, de asemenea, că dreptul nediscriminării pe criterii rasiale, etnice, religioase, politice etc., nu poate şi nu trebuie folosit astfel încât să provoace discriminări inverse.
- Toţi membrii Universităţii, indiferent de poziţia pe care o ocupă în ierarhia acesteia, sunt obligaţi să adopte, în orice împrejurare, atitudini adecvate pentru eliminarea conflictelor de interese, care pot afecta sensibil judecăţile, evaluările şi deciziile diverselor persoane şi structuri organizatorice, ducând la practici inavuabile precum favoritismul şi nepotismul, pe de o parte, şi persecuţia şi răzbunarea, pe de alta. Conflicte de interese care constituie încălcări ale eticii universitare pot apărea în situaţiile: când printre membrii comisiilor de admitere, licenţă, disertaţie, doctorat, acordare de granturi, angajare, promovare etc., există şi evaluatori care sunt rude de gradul I sau II cu unii dintre candidaţii evaluaţi; când o persoană are roluri multiple susceptibile de a-i altera obiectivitatea fiind de exemplu, în acelaşi timp, membru al unei echipe de cercetare care solicită finanţare şi evaluator al proiectului respectiv; când un membru al Universităţii participă la negocieri comerciale cu firme sau organizaţii în care are interese materiale; când colaborările şi angajamentele externe ale unor membri ai corpului didactic şi administrativ al Universităţii împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise în statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă etc. În asemenea situaţii şi în altele de natură să ducă la conflicte de interese, membrii Universităţii din Bucureşti se vor recuza din respectivele roluri şi funcţii.
- Toţi membrii Universităţii au obligaţia morală de a preveni şi combate, în toate împrejurările, corupţia care, generând favoritism, inechitate, nedreptate, suspiciune, neîncredere şi adversitate, slăbeşte coeziunea şi sentimentul apartenenţei, viciază climatul universitar în ansamblul său şi aduce prejudicii grave imaginii instituţiei. Universitatea, ca instituţie, sancţionează sever darea şi luarea de mită (în bani, servicii etc.), traficul de influenţă şi orice alte acţiuni care duc la obţinerea unor avantaje nemeritate de către unii candidaţi la concursurile de admitere în facultăţi, la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la competiţiile de obţinere a granturilor de cercetare etc.
- Universitatea adoptă, prin structurile şi membrii săi, o atitudine fermă de prevenire a abuzului de putere, pe de o parte şi a abuzului de încredere, pe de alta.
- Pentru ca principiul dreptăţii şi echităţii să-şi păstreze validitatea şi eficienţa este necesar ca prezumţia de nevinovăţie să nu fie niciodată înlocuită cu opusul ei, prezumţia de vinovăţie.
- Meritul studenţilor se apreciază pe baza rezultatelor obţinute la examene, lucrări de control, teste; la seminare şi lucrări de laborator; la concursuri profesionale; la cercuri ştiinţifice; în acţiuni civice etc.
- Meritul cadrelor didactice şi cercetătorilor se stabileşte în funcţie de calitatea cursurilor şi seminariilor, de calitatea lucrărilor publicate; de granturile de cercetare câştigate; de aprecierea studenţilor; de aportul la dezvoltarea facultăţii; de contribuţia la sporirea prestigiului instituţiei şi specialităţii pe care o servesc etc.
- Meritul membrilor structurilor de conducere se stabileşte, cu precădere, în funcţie de eficienţa managementului academic; de nivelul standardelor profesionale şi morale ale instituţiei; de aprecierile studenţilor, subordonaţilor şi forurilor de conducere ierarhic superioare etc.
- Universitatea din Bucureşti încurajează, recunoaşte şi recompensează profesionalismul cadrelor didactice şi cercetătorilor care manifestă competenţă în îndeplinirea tuturor sarcinilor profesionale, solidaritate colegială şi loialitate competiţională, dedicându-se fără rezerve carierei academice, identificându-se cu specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi asumându-şi obligaţia morală de a contribui semnificativ la pregătirea temeinică a studenţilor.
- Universitatea din Bucureşti apreciază pozitiv ataşamentul şi fidelitatea celor care îşi construiesc cea mai mare parte sau întreaga carieră academică în serviciul ei, şi dezaprobă atitudinea celor care o folosesc doar ca pe o „sinecură de titlu şi status", făcând o distincţie netă între persoanele care servesc instituţia şi cele care se servesc de ea.
- Universitatea din Bucureşti recunoaşte şi recompensează meritele acelora dintre membrii săi care sunt invitaţi să predea ori să facă cercetare în alte instituţii din ţară şi străinătate, dar veghează, în acelaşi timp, ca durata stagiilor de activitate exterioară, să nu prejudicieze pregătirea studenţilor, dezvoltarea cercetării şi dezvoltarea generală a propriei instituţii.
- Universitatea din Bucureşti veghează ca toţi membrii săi care fac cercetare, dezvoltând cunoaşterea în domeniile lor de interes, să dovedească integritate şi competenţă, să respecte standardele profesionale, să recunoască aportul altor persoane şi instituţii la cercetarea întreprinsă, să evite conflictele de interese, să răspundă exigenţelor morale şi legale ale cercetării, să accepte dezbaterile critice privitoare la rezultatele obţinute şi să manifeste, întotdeauna, onestitate şi corectitudine intelectuală.
- RESPECTAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, A DREPTURILOR DE AUTOR, A STANDARDELOR DE INTEGRITATE ACADEMICĂ
- Codul deontologic al activităţilor academice, standardele de bună practică universitară şi normele morale în vigoare protejează proprietatea intelectuală şi drepturile de autor; încălcarea acestora este blamată, indiferent dacă ea este voluntară sau involuntară.
- Apreciind că aceste drepturi sunt esenţiale pentru prestigiul şi performanţele instituţiei, pentru reputaţia membrilor ei şi pentru desfăşurarea unei vieţi academice normale, Universitatea din Bucureşti aderă necondiţionat la principiile respectării depline a proprietăţii intelectuale şi asigurării integrităţii academice; ea face din promovarea lor un element central al activităţii proprii şi al politicii sale de dezvoltare instituţională.
- Respectarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor este o obligaţie profesională fermă a tuturor membrilor comunităţii noastre academice. Încălcarea dovedită a acestei obligaţii este o culpă gravă şi ea va fi sancţionată sever, cu pedepse ce pot merge pînă la exmatriculare, demitere, întrerupere a colaborării etc.
- Încălcarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor morale ale autorilor se concretizează prin:
- Cel care reproduce materialele trebuie să precizeze explicit cui aparţine paternitatea acestora (sau, cel puţin, să precizeze că aceasta nu îi aparţine lui personal), astfel încît să fie evitată orice confuzie şi orice atribuire nelegitimă a paternităţii şi a creativităţii. În cazul reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau nu au fost rezervate, ori în cazul în care autorii au renunţat deliberat la orice drepturi de proprietate, integritatea academică este afectată chiar dacă nu sunt lezate anumite drepturi de autor bine determinate şi bine protejate.
- (1). Lezarea proprietăţii intelectuale sau a integrităţii academice înseamnă că o prestaţie intelectuală (text scris sau vorbit, material audio sau video etc.) produce o confuzie (sau un fals) cu privire la proprietatea intelectuală, confuzie ce persistă şi după parcurgerea întregii prestaţii (a întregului text sau material) astfel că cititorii, auditorii sau spectatorii nu pot, în final, atribui corect paternitatea operei.
- Nu se consideră reprobabilă citarea neatribuită a unor contribuţii intrate în sfera culturii generale sau a cunoaşterii comune, a căror paternitate, fiind larg cunoscută, nu poate crea confuzie sau o arogare frauduloasă de merite.
- Dacă persoana care citează (fără a atribui corespunzător) specifică explicit faptul că citatul aparţine altcuiva, precizînd astfel că nu îşi arogă în nici un fel paternitatea sa (pe baza unor formulări ca: «se afirmă adesea că...», «s-a mai afirmat uneori şi că...», «unii autori au susţinut că...»), ea nu poate fi acuzată de folosire frauduloasă a surselor sau de încălcare a drepturilor de autor – dar, în funcţie de context, i se poate reproşa imprecizia, lipsa de acurateţe, neglijenţa etc. Abuzul de citate neatribuite este inacceptabil şi blamabil profesional.
- În cazul prestaţiilor didactice orale (cursuri vorbite, seminarii, expuneri etc.), în care nu se folosesc ghilimelele, notele de subsol şi toate celelalte mijloace ce uşurează atribuirea exactă în scris, fiecare cadru didactic are obligaţia de a evita orice confuzie între rezultatele altor autori şi aportul său personal, de a nu crea auditoriului impresia falsă că i se comunică idei absolut originale, când, de fapt, ceea ce se transmite este doar o reproducere de rezultate ale altor autori.
- Cadrele didactice au datoria de a face specificarea de principiu că fac apel la, şi/sau reproduc, contribuţii ale altor autori, chiar dacă, date fiind condiţiile specifice procesului didactic, ele nu pot atribui foarte precis fiecare enunţ citat sau pasaj reprodus dintr-un anumit autor.
- În toate situaţiile de acest tip, nu trebuie să existe nici neglijenţă (omisiune accidentală culpabilă a atribuirii), nici intenţia de a mistifica (de a-şi aroga paternitatea unor contribuţii străine), chiar dacă atribuirea precisă nu este posibilă în absolut toate cazurile şi pentru toate unităţile de discurs.
- Responsabilitatea individuală. Fiecare membru al comunităţii universitare - student, cercetător sau cadru didactic - are o răspundere morală personală pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a principiilor de bună practică relevante în acest sens; aceeaşi răspundere revine şi tuturor celor ce aspiră la intrarea în Universitate: candidaţi la ocuparea unor funcţii, participanţi la concursuri de admitere sau de ocupare a unor posturi.
- Fiecare membru al comunităţii sau aspirant de a se preocupa de această problemă are obligaţia de a se informa cu privire la criteriile de corectitudine (de bună practică) relevante şi de a se asigura că nu produce personal încălcări ale acestor norme. Ignoranţa (cu privire la normele şi cerinţele bunei practici în această sferă) nu constituie o scuză pentru încălcarea lor şi pentru lezarea drepturilor de proprietate. De la primul contact cu Universitatea şi până la încheierea activităţii, fiecare participant la viaţa academică are obligaţia morală şi profesională de a se familiariza cu standardele de bună practică şi de a le respecta.
- Fiecare membru al comunităţii academice are obligaţia de a manifesta intransigenţă faţă de conduite sau practici ce lezează drepturile de autor – deoarece încălcarea proprietăţii intelectuale nu este o simplă problemă personală (a celui vinovat sau a celui lezat), ci o chestiune de moralitate publică şi de performanţă instituţională. Chiar dacă părţile lezate nu se sesizează, sunt afectate moralitatea vieţii academice şi prestigiul instituţiei. Colectivele, forurile academice şi organele de conducere ale Universităţii trebuie să se autosesizeze cu privire la aceste fapte, iar membrii comunităţii academice au datoria morală de a nu le ascunde, trece sub tăcere sau ignora. Toleranţa faţă de asemenea fapte sau conduite nu poate fi justificată şi va fi considerată culpabilă.
- Drepturile la proprietatea intelectuală sunt protejate de lege. Dincolo de drepturile recunoscute juridic există drepturi morale inalienabile: drepturile fiecărui autor ca rezultatele şi contribuţiile sale să fie respectate, ca ideile avansate şi datele obţinute de el să nu fie preluate sau valorificate fără recunoaşterea necesară, ca însuşirea frauduloasă a contribuţiilor intelectuale să fie sancţionată corespunzător. Aceste drepturi constituie elemente indispensabile ale activităţii şi ale performanţei academice şi, ca atare, în această sferă trebuie să fie considerate prioritare.
- La fel ca toţi cetăţenii, membrii comunităţii academice sunt răspunzători în faţa justiţiei pentru orice act contrar prevederilor legale privind respectarea proprietăţii intelectuale. Ei au o responsabilitate morală pentru respectarea acesteia. Această responsabilitate morală face parte dintre responsabilităţile profesionale esenţiale ale tuturor participanţilor la viaţa universitară.
- Responsabilitatea morală de a respecta drepturile de autor este independentă de cea juridică – deoarece ea rezultă din codul deontologic şi normele morale în vigoare în lumea academică, ca şi din obligaţiile profesionale ale membrilor comunităţii academice. Chiar dacă un act din viaţa academică nu întruneşte caracteristicile necesare pentru a intra sub incidenţa legii şi, eventual, de a fi pedepsit de justiţie, el intră sub incidenţa evaluării morale şi a deontologiei universitare, şi poate fi sancţionat public moral, inclusiv instituţional, dacă se dovedeşte că încalcă normele academice în vigoare.
- Inexistenţa unei culpe juridice sau a unui verdict punitiv legal nu poate elimina răspunderea profesională şi deontologică a membrilor Universităţii, a tuturor celor ce desfăşoară activităţi în cadrul acesteia; dreptul instituţiei de a evalua şi sancţiona activitatea academică din punct de vedere deontologic este o componentă a autonomiei universitare, şi el decurge din faptul că respectarea normelor deontologice specifice vieţii academice este o obligaţie profesională pentru orice student şi orice angajat.
- Încălcarea eticii academice prin nerespectarea proprietăţii intelectuale şi prin lezarea drepturilor morale ale autorilor este o încălcare gravă a obligaţiilor profesionale. Dacă, sub aspect juridic, faptele reprobabile de acest tip se prescriu, din punct de vedere moral şi profesional ele nu pot fi prescrise.
- Organele de conducere, colectivele, cadrele şi studenţii au obligaţia morală şi profesională de a depista eventualele acte reprobabile (de lezare a drepturilor de autor) şi de a lua atitudine împotriva lor (independent de existenţa sau inexistenţa unei sesizări juridice) în vederea protejării unei calităţi definitorii pentru activitatea universitară: integritatea academică.
- Erorile accidentale şi nesemnificative trebuie detectate şi tratate adecvat, dar ele nu pot fi puse pe acelaşi plan cu practicile sistematice de însuşire frauduloasă a rezultatelor altor autori. Ca în orice situaţie creată de conduite reprobabile, existenţa sau inexistenţa intenţiei culpabile şi a caracterului deliberat este esenţială. În toate evaluările şi deciziile privind lezarea proprietăţii intelectuale sau încălcarea normelor de bună practică academică se va ţine seama de această diferenţă
- Se va ţine seama de scopul şi rezultatele faptelor comise, a căror gravitate creşte o dată cu importanţa consecinţelor lor - de exemplu, obţinerea unor poziţii academice, a unor distincţii sau premii, sau a unor beneficii (titluri, calităţi academice etc.) prin încălcarea drepturilor de autor are un plus de gravitate faţă de alte abateri din categoria discutată.
- Universitatea din Bucureşti îşi propune în primul rând să joace un rol constructiv, de educare a comunităţii în spiritul respectului pentru proprietatea intelectuală şi al integrităţii academice depline; mai ales în cazul studenţilor şi al tuturor abaterilor involuntare, prioritare sunt obiectivele formative, nu cele punitive.
- În toate cazurile (inclusiv în cel al studenţilor), se vor sancţiona faptele reprobabile de la prima abatere, conform principiului toleranţei zero. În genere, în cazul abaterilor comise din lipsă de experienţă sau din simplă neglijenţă, se va urmări prioritar corectarea conduitei şi educarea în spiritul respectului proprietăţii intelectuale, nu măsurile punitive extreme. În situaţii mai grave (de exemplu, de recidivă) se va merge până la sancţiuni maxime.
- Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa cu privire la condiţiile şi regulile de desfăşurare a concursurilor de admitere, de licenţă, de disertaţie, de doctorat etc., a concursurilor de ocupare a posturilor, a evaluărilor periodice ale angajaţilor, a interviurilor şi examenelor de promovare, precum şi cu privire la orice alte informaţii legate de criteriile de evaluare, aplicarea acestora, desfăşurarea concursurilor, obligaţiile posturilor pe care candidaţii şi le adjudecă în urma concursurilor etc.
- Universitatea din Bucureşti asigură transparenţa totală cu privire la fondurile pe care ea însăşi, dar şi alte instituţii publice din ţară şi din străinătate, firme, fundaţii, persoane fizice etc. le acordă pentru dezvoltarea activităţilor de învăţământ cercetare şi administrare. Transparenţa se referă nu numai la sumele acordate, ci şi la modul şi eficienţa utilizării lor în concordanţă cu obiectivele şi normele incluse în proiectele pe baza cărora au fost obţinute.
- Universitatea din Bucureşti recomandă cadrelor didactice şi cercetătorilor săi să menţioneze în lucrările lor sprijinul material pe care l-au primit din partea ei şi/sau a oricărui alt sponsor, pentru realizarea lucrărilor respective.
- Responsabilitatea nu exclude dreptul membrilor Universităţii de a formula critici publice - în şedinţe de departament şi de Consiliu; în şedinţe ale Senatului Universităţi; în întruniri studenţeşti etc. - privitoare la încălcarea unor standarde legale etice, ştiinţifice sau pedagogice, dacă respectivele critici sunt întemeiate şi susţinute cu probe.
- Responsabilitatea presupune abţinerea membrilor comunităţii academice de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe şi/sau persoane din propria instituţie.
- Universitatea din Bucureşti condamnă hărţuirea în înţelesul ei general de comportament degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte sau duce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile, indiferent de formele în care s-ar putea manifesta acesta.
- Hărţuirea sexuală, una dintre formele de hărţuire cu posibilitate mai ridicată de producere, este strict monitorizată şi sever sancţionată în Universitatea din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât situaţiile cu adevărat grave, capătă grade de notorietate care exclud posibilitatea erorilor de apreciere.
- Hărţuirea cauzată de rivalitatea pentru putere este şi trebuie să fie o preocupare atentă a tuturor membrilor şi a tuturor structurilor organizatorice ale Universităţii din Bucureşti, întrucât are un potenţial ridicat de perturbare a activităţilor profesionale şi poate fi camuflată de numeroasele acţiuni, aparent principiale, mai tranşante ori mai subtile ale grupurilor de interese.
- Hărţuirea de orice fel, exercitată de către persoane cu funcţii ierarhice superioare asupra altora situate pe trepte inferioare ale ierarhiei universitare, implică şi abuzul de putere, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă şi determină creşterea severităţii sancţiunilor pe care le adoptă Universitatea din Bucureşti în astfel de cazuri.
- Comportamentul insultător, manifestat prin expresii injurioase, umilitoare, intimidante etc., este inacceptabil şi contrar eticii comunităţii academice, indiferent de poziţiile ierarhice ale celor implicaţi, el putând degenera în abuz de putere, când se exercită asupra inferiorilor ierarhici, sau în hărţuire când se repetă asupra aceleeaşi persoane sau asupra aceluiaşi grup de persoane.
- NORME PRIVIND APLICAREA ŞI REZOLVAREA INCOMPATIBILITĂŢILOR PREVĂZUTE DE LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE NR. 1/2011
- a) preşedintele Senatului universităţii cu rectorul, prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior, conducătorii structurilor permanente sau temporare aflate în subordinea directă a preşedintelui Senatului universităţii şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale.
- b) rectorul cu prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;
- c) prorectorul și directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat cu decanii, prodecanii, președintele consiliului de administrație, în cazul instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale, directorul general administrativ, membrii consiliului de administrație, directorii de departamente, conducătorii școlilor doctorale, conducătorii unităților aflate în subordonarea prorectorului sau directorului respectiv și, acolo unde există, conducătorii liniilor / secțiilor de studiu în limbi ale minorităților naționale subordonate prorectorului sau directorului respectiv;
- d) membrii consiliului de administrație cu decanii, prodecanii, președintele consiliului de administrație în cazul instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale, directorul general administrativ, directorii de departamente, conducătorii școlilor doctorale, conducătorii unităților instituției de învățământ superior și, acolo unde există, conducătorii liniilor / secțiilor de studiu în limbi ale minorităților naționale;
- e) directorul general administrativ cu decanii, prodecanii, președintele consiliului de administrație în cazul instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale, cu persoanele cu funcții de conducere în cadrul departamentului / serviciilor tehnico-administrative și cu personalul aflat în subordine;
- f) decanul cu prodecanul facultății respective, directorii de departamente din cadrul facultății respective, conducătorii școlilor doctorale subordonate facultății respective, conducătorii unităților subordonate facultății respective și, acolo unde există, conducătorii liniilor / secțiilor de studiu în limbi ale minorităților naționale din cadrul facultății respective;
- g) prodecanul cu directorii de departamente din cadrul facultății respective, conducătorii școlilor doctorale subordonate facultății respective, conducătorii unităților subordonate facultății respective și, acolo unde există, conducătorii liniilor / secțiilor de studiu în limbi ale minorităților naționale din cadrul facultății respective;
- h) directorul de departament cu conducătorii unităților subordonate departamentului respectiv și, acolo unde există, conducătorii liniilor / secțiilor de studiu în limbi ale minorităților naționale din cadrul departamentului respectiv;
- i) conducătorul școlii doctorale cu conducătorii unităților subordonate școlii doctorale respective;
- j) conducătorul de doctorat cu studenții-doctoranzi conduși de acesta.
- a) senatul universitar;
- b) consiliul facultății;
- c) consiliul departamentului;
- d) consiliul pentru studiile universitare de doctorat;
- e) consiliul școlii doctorale.
- CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE